Învățarea dincolo de clasă/ educația outdoor
Cum se realizează învățarea dincolo de
clasă?
Educația
outdoor
–,,este educația concepută ca proces de predare-învățare în spații diferite, neconvenționale,
orientate spre un scop și bazate pe curriculum.” (Lungu, 2014, p.2)
Caracteristici:
Ø ,,Oferă
posibilitatea contactului direct cu natura –cu influiențe directe în schimbarea
atitudinilor și comportamentelor față de mediu;
Ø
Reprezintă o puternică sursă de
experiențe de învățare –oferă copiilor provocări numeroase, determinănd un proces insctructiv-educativ puternic,
inspirațional și de natură să schimbe comportamente antisociale, să creeze o
relație puternică între participanți,, bazată pe sprijin reciproc;
Ø
Facilitează procesul de învățare al
tuturor copiilor, inclusiv acelora care întâmpină dificultăți, oferind un
climat diferit de învățare (stimulativ, relaxant, motivant) care permite
escaladarea unor nivele înalte de imaginație în vederea obținerii rezultatelor
propuse;
Ø
Favorizează dezvoltarea personală atât a
celor care o aplică (abilități de management: organizare, coordonare, evaluare)
cât mai ales a preșcolarilor (satisfacerea nevoii de joc, îmbunătățirea
relațiilor sociale, satisfacția reușitei etc.);
Ø
Sprijină construirea spiritului de
echipă –conexiunea între copii, copii-adulți duce la creșterea gradului de
participare activă, creșterea cetățeniei active în rândul ambelor categorii;
Ø Oferă
nenumărate beneficii fizice, emoționale, mentale ce asigură bunăstarea
societății și satisface nevoia fiecărui individ de a fi respectat, inclus
social, de a se simți în siguranță, de a fi activ și responsabil.” (Lungu, 2014,
p.9)
Criterii de respectat pentru
activitățile outdoor
1.
Obiectivele de învățare trebuie să fie
clare;
2.
Copiii lucrează cu același curriculum și
în clasă și în afara clasei;
3.
Copiii trebuie să lucreze împreună, să
interacționeze;
4.
Activitatea în aer liber trebuie să
ofere situații concrete și relevante de învățare, cu obiective operaționalizate;
5.
Activitățile trebuie să fie conectate cu
acțiunile practice;
6.
Spațiul ,,de afară” trebuie să
susțină/mențină/favorizeze procesul de învățare;
7.
Activitatea trebuie să includă
experiențe senzoriale;
8.
Activitățile trebuie finalizate
corespunzător: să includă evaluare, reflecție, punere în perspectivă;
9.
Profesorul trebuie să fie capabil să
stea deoparte.” (Lungu 2014, pp.10,11)
Obiective
generale :
1. Dezvoltarea
abilităţilor socio-personale: îmbunătăţirea spiritului de echipă, îmbunătăţirea relaţiilor sociale,
dezvoltarea competenţelor de conducere, etc
2. Dezvoltarea
abilităţilor de management: organizare, coordonare, evaluare, atât a celor care
o aplică, cât şi elevilor.” (Secelean, 2013, p. 2)
,,Există o serie de programe de educație
outdoor care pot fi utile în diferite contexte și în funcție de nevoile
existente sau identificate, astfel se pot utiliza programe axate pe sănătate și
educație fizică, știința mediului, management și psihologie.” (Manual de
educație outdoor, p.6)
,,Un aspect important al educației outdoor
este acela că poate contribui la creșterea nivelului de bunăstare al
indivizilor; pe lângă nevoile de bază ale unei persoane, există și o serie de
nevoi la care educația outdoor poate răspunde și anume: nevoia de a fi
respectat, inclus social, de a fi activ și responsabil, nevoia de a te simții în siguranță.
Ø Nevoia
de a te simți respectat –derularea de diferite activități
în aer liber încurajează copilul să se simtă în largul său, astfel el va fi
mult mai deschis, va comunica, își va exprima propriile opinii, se va simți
băgat în seamă și va simți că deciziile sale contează pentru ceilalți; elevii
pot fi consultați cu privire la diferite jocuri sau activități.
Ø Nevoia
de a fi responsabil –activitățile outdoor permit
copilului oportunitatea de a primi diferite sarcini.
Ø Nevoia
de a fi activ –implicarea în diferite activități
sportive, jocuri, plimbări tematice, nu va aduce decât beneficii dezvoltării
fizice și psihice ale copilului. Jocul e o caracteristică principală a
copilăriei, de aceea e important ca elevii să fie stimulați în mod constant să
se joace, să alerge, să participe la diferite activități în mod activ.
Ø Nevoia
de a fi inclus social –cea mai importantă caracteristică
a educației outdoor e aceea că e o modalitate de scces în a depăși unele
dificultăți ale copilului, astfel încât acesta să fie inclus social, să simtă
că aparține unei comunități; se consideră că mediul din interiorul clasei e mai degrabă unul competitiv în timp ce cel
din afara clasei e unul sportiv, care permite copiilor să se exprime, să
relaționeze cu ceilalți, să colaboreze.
Ø Nevoia
de a te simți în siguranță –interiorl clasei este
mult mai sigur pentru elevi, în timp ce mediul exterior implică diferite
riscuri și situații neprevăzute care pot avea efect negativ. Profesorul trebuie
să identifice posibilele riscuri care pot să apară și să conceapă un plan de
management al riscului.” (Manual de educație outdoor, pp. 7-8-9)
,,Spre deosebire de educația formală,
educația outdoor întâmpină o serie de obstacole:
-
La nivel contextual, nu există o viziune
coerentă asupra educației românești, ceea ce face ca educația outdoor să nu fie
complementară cu cea formală.
-
Se identifică lipsa existenței
conștiinței locale, a inițiativei, participării sociale pentru dezvoltarea
locală.
-
Lipsa fondurilor școlilor sau situație
materială precară a părinților pentru a pune în aplicare diferite activități
outdoor.
-
Lipsa unei legislații care să-i ofere
educației outdoor locul cuvenit.
-
Lipsa parteneriatului social (relațiile dintre
școală și diferiți actori educaționali și nu numai sunt aproape inexistente);
-
La nivelul școlilor nu există o
pregătire profesională a profesorilor în domeniul educației outdoor.
-
Se identifică lipsa unor abilități de
cooperare și relaționare, cadre didactice reticente la nou,deficiențe ale
acestora în domeniul comunicării.
-
Faptul că se desfășoară în aer liber,
impune anumite riscuri pe care multe cadre didactice nu doresc să și le asume.”
(Manual de educație outdoor, p.14)
În concluzie putem spune că ,,activităţile
de tip outdoor nu sunt activităţi de educaţie formală ce au loc în afara sălii
de clasă, ci activităţi de educaţie nonformală, menite să familiarizeze copiii
cu natura şi să le formeze deprinderi şi priceperi de cunoaştere prin
experienţă, bazându-se desigur pe cunoştiţele dobândite în activităţile de
educaţie formală.”
(
Secelean, 2013, pp. 4-5)
Exemple practice referitoare la
diferite discipline şcolare:
Ø ,,Limbă şi comunicare – Alegeţi să ţineţi
orele de clasă în aer liber, fie că aveţi o poveste la limba română, sau lecţii
de limbi străine. Exemplu: începeţi o poveste alegând un obiect din natură (un
copac, o floare, etc) şi încurajaţi elevii să continue povestea.
Ø Matematică
şi ştiinţă – oferă şi ea oportunităţi care mai de
care mai diversificate, prin compunerea sau rezolvarea de probleme, elevii sunt
puşi în situaţia de a evalua în cifre exacte anumite aspecte, spre exemplu:
măsuraţi curtea şcolii sau poate grădina cu flori, faceţi o plimbare căutând
diferite culori, forme sau obiecte, cereţi elevilor să adune mai multe frunze
pe care le găsesc pe jos, să le sorteze pe grămezi diferite (după culoare,
formă).
Ø Om
şi societate – lecţiile de geografie despre formele
de relief, climă, vegetaţia, solurile, apa, sau fauna pot fi scoase cu uşurinţă
în aer liber- folosiţi-vă de mediul natural în care vă aflaţi pentru a explica
şi exemplifica elevilor anumite noţiuni ce ţin de această disciplină.
Ø Educaţie
civică – se poate realiza o simulare a modului cum să te
comporţi pe stradă, cum să fii un pieton model – cum să traversezi strada.
Ø Arte
–
educaţia plastică şi abilităţile practice oferă posibilitatea manifestării
depline a creativităţii şi sensibilităţii copilului. Creioanele colorate ale
Naturii –puneţi-i pe elevi să adune mostre de frunze, crenguţe, pământ, boabe
şi să le frece pe o bucată de hârtie pentru a determina ce culoare, dacă există
una, are creionul lor natural.
Ø Educaţie
fizică şi sport – această arie disciplinară se pliază cel
mai bine cu acest concept de educaţie outdoor. Aveţi de ales dintr-o varietate
de activităţi sportive- tenis, fotbal, volei, handbal, diferite exerciţii
fizice – toate aceste activităţi contribuie la dezvoltarea fizică şi psihică a
elevului într-un mod armonios, elevii cu probleme de obezitate vor fi
încurajaţi să ducă un stil de viaţă sănătos, anumite probleme de sănătate pot
fi prevenite printr-o viaţă activă ce poate fi modelată în timpul orelor de
educaţie fizică şi sport.” (Life Long Learning Program,2013, pp.17-24)
Referințe bibliografice
Ø Lungu,
E., 2014, Activităţile de tip outdoor,
ISJ Iaşi, Cerc pedagogic învăţământ
preşcolar,
Ø Secelean,
R.-N., 2013, Activităţi de tip outdoor
– Posibilităţi şi modalităţi de
organizare cu preşcolarii,Cerc pedagogic, Zona Sfântu
Gheorghe
.
Comentarii
Trimiteți un comentariu